MIHAI EMINESCU – luceafărul poeziei românești

În data de 15 ianuarie 1850 ș-a născut la Botoșani cel mai cunoscut poet al țării noastre, Mihai Eminescu, cel care a fost numit “Luceafărul poeziei românești”. El a fost al șaptelea copil din cei 11 copii ai lui Gheorghe și ai Ralucăi Eminovici.

Sursa poză: http://www.turistderomania.ro/muzee/casa-memoriala-mihai-eminescu-de-la-ipotesti/

Copilăria și-a petrecut-o la Botoșani și Ipotești fiind  prieten cu natura și oamenii. A fost elev al școlii de la Cernăuți unde l-a avut ca profesor de română pe Aron Pumnul, care l-a îndrăgit foarte mult pe poet.

Aron Pumnul a fost dascălul care l-a descoperit pe Eminescu. I-a pus biblioteca la dispoziție, astfel încât acesta a avut posibilitatea să citească foarte mult. În ianuarie 1866, Aron Pumnul a murit iar elevii lui au scos o broșura numită “Lăcrămioarele învățăceilor gimnaziști”. Eminescu a suferit mult la moartea profesorului și astfel a compus poezia „La mormântul lui Aron Pumnul” semnată Mihai Eminovici. Este prima poezie a lui Eminescu publicată. A scris-o la vârsta de 16 ani.

Sursa poză: https://en.wikipedia.org/wiki/Aron_Pumnul

A doua poezie publicată în revista „Familia” a fost “De-aș avea”. Iosif Vulcan, redactorul revistei, i-a schimbat numele din Mihai Eminovici în Mihai Eminescu.

De-a lungul vieții sale, Eminescu a scris multe poeme, povestiri și articole în reviste cunoscute în acea vreme precum „Convorbiri Literare” și „Timpul”. Face parte din Junimea, o asociație culturală renumită, înființată de Titu Maiorescu în anul 1963.

În anul 1867 apare poezia „Ce-ți doresc eu ție dulce Românie” iar în 1870 apare în Convorbiri Literare basmul „Făt Frumos din lacrimă”.

Marile sale opere, precum „Luceafărul” și „Scrisorile” apar în anul 1877.

În anul 1883 poetul se îmbolnăvește, fiind internat la spitalul doctorului Șuțu, apoi la un institut lângă Viena.

Volumul „Poezii” – este tipărit în 1883 și este singurul volum care apare în timpul vieții lui Eminescu, cât timp acesta era bolnav.

În 15 iunie 1889, Eminescu moare în casa de sănătate a doctorului Șuțu. Este înmormântat la București în cimitirul Bellu.

Cea mai importantă operă despre viața și activitatea lui Eminescu apare în anul 1932 scrisă de George Călinescu- Viața lui Mihai Eminescu.

Copilăria, natura și vârsta inocenței – teme preferate de Eminescu

Unde ești copilărie,

Cu pădurea ta cu tot?

Aproape toate poeziile lui Eminescu descriu natura așa cum poetul a cunoscut-o când era copil.

Mihai Eminescu a fost un copil rebel care fugea deseori de acasă, preferând să stea în pădurile și codrul din jurul satului Ipotești. Îi plăceau foarte multe poveștile bătrânilor pe care le asculta cu drag.

Fiind săraci, părinții săi s-au mutat la Ipotești pentru a face economie, cheltuielile din târgul Botoșanilor fiind prea mari pentru o familie numeroasă. Ipoteștiul era situat în mijlocul pădurilor, într-un peisaj de poveste. Această natură l-a influențat pe Eminescu dându-i idei pentru multe poeme ale sale.

Copilul Mihai Eminescu era un puști dezlănțuit, jucăuș care devenise în scurt timp spaima satului. George Călinescu îl descria: “un copil care urlă trarara prin curte bătând pasul prusian, cu chivara pe cap, spre panica cotețelor, care se urcă pe șură în casă prin rafturile de la scrin și lăzile cu lumânări, care încalecă pe câine și atacă gâștele”.

Tot el scria despre cea mai mare poznă a lui Eminescu de când era copil: „Eminescu fiind de șase ani ar fi prins și tăiat un cârd de gâște din curtea lui Balș Dumbrăveanu, făcându-l purcoi în mijlocul, ogrăzii, faptă pentru care ar fi fost răsplătit cu o bună și meritată bătaie.”

Frații lui Eminescu erau domnișori, nu se mai jucau cu el. Copilăria a petrecut-o cu Ilie, fratele cu 3 ani mai mare decât el alături de care Eminescu se juca de-a războiul, construiau și citeau povești. Despre jocurile cu fratele lui, Eminescu scrie în poezia “Copii eram noi amândoi”. Locul lor preferat de joacă era pădurea cu lacul lângă care construiau cetăți și turnuri imaginându-și că sunt regi peste lume.  Broaștele erau dușmani, melcii boi la căruță construită din nuci, motanul era vistier iar șura era un munte pe care se urcau.

Sursa poză: https://lataifas.ro/destinatii-turistice-unice/87607/lacul-cu-nuferi-din-poeziile-lui-eminescu/

Şi el citea pe Robinson,

Mi-l povestea şi mie;

Eu zideam Turnul-Vavilon

Din cărţi de joc şi mai spuneam

Şi eu câte-o prostie.

Adesea la scăldat mergeam

În ochiul de pădure,

La balta mare ajungeam

Şi l-al ei mijloc înotam

La insula cea verde.

Din lut acolo am zidit,

Din stuful des şi mare,

Cetate mândră la privit,

Cu turnuri mari de tinichea,

Cu zid împreşurată.

Şi frate-meu ca împărat

Mi-a dat mie solie,

Să merg la broaşte nempăcat,

Să-i chem în bătălie –

Să vedem cine-i mai tare.

Şi împăratul broaştelor,

C-un oacacŕ de fală,

Primi – poruncě ostirilor

Ca balta s-o răscoale.

Şi am pornit război.

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

Ah! îmi îmblă ades prin gând

O cântare veche.

Parcă-mi ţiuie-aiurind

Dulce în ureche:

Lume, lume şi iar lume!

Odată ce a ajuns la școală Eminescu a devenit un băiat și mai rebel. Se zice că nu i-a plăcut școala, la început. Lua note mici și nu îi plăcea matematica. Prefera să bată pădurile, satele, câmpiile și stânile. Sătul de școală, Eminescu fugea de acasă și dispărea fără urmă zile în șir. Umbla prin sate, dar cel mai mult îi plăceau pădurile, stânile și bordeiele părăsite.

George Călinescu spunea: “cu o carte și doi-trei covrigi el dispărea de acasă înfundându-se prin codrii din apropierea Ipoteștilor și înnoptând pe une putea.”

Despre plimbările sale prin pădure, Eminescu scrie poeziile „Fiind băiet păduri cutreieram” sau „Ce te legeni, codrule”.

Fiind băiet păduri cutreieram
Şi mă culcam ades lângă isvor,
Iar braţul drept sub cap eu mi-l puneam
S-aud cum apa sună-ncetişor:
Un freamăt lintrecea din ram în ram
Şi un miros venea adormitor.
Astfel ades eu nopţi întregi am mas,
Blând îngânat de-al valurilor glas.

Răsare luna,-mi bate drept în faţă:
Un rai din basme văd printre pleoape,
Pe câmpi un val de arginţie ceaţă,
Sclipiri pe cer, văpaie preste ape,
Un bucium cântă tainic cu dulceaţă,
Sunând din ce în ce tot mai aproape…
Pe frunza-uscate sau prin naltul ierbii,
Părea c-aud venind în cete cerbii.

…………………………………………………….

De păduri, dealuri, codru și lac își amintește mereu, cu drag și nostalgie chiar și atunci când pleacă din locurile în care s-a născut. Eminescu scrie despre natura care l-a impresionat în copilărie în poeziile: „Revedere”, „Sara pe deal” , „Somnoroase păsărele” sau „Lacul”.


Sura poză: https://www.facebook.com/181159015928918/posts/283150289063123/

Revedere

Codrule, codruţule,

Că de când nu ne-am văzut

Ce mai faci, drăguţule,

Multă vreme au trecut

Şi de când m-am depărtat,

Multă lume am umblat.

…………………………………………

– Codrule cu râuri line,

Vreme trece, vreme vine,

Tu din tânăr precum eşti

Tot mereu întinereşti.

Lui îi plăceau foarte mult poveștile bătrânilor, legendele cu feți frumoși, Ilene Cosânzene și zmei. Așa a scris basmele „Făt Frumos din lacrimă” și „Călin Nebunul”. S-a împrietenit și cu Ion Creangă pentru că îi plăcea foarte mult cum povestea.

                Eminescu nu a uitat niciodată locurile unde s-a născut și care le-au impresionat cel mai mult. Copilăria petrecută în pădurile de lângă casă l-au inspirat să scrie cele mai frumoase poezii în care evocă nostalgic perioada copilăriei, strâns legată de cadrul feeric al naturii.

            A dorit mereu să se retragă la țară la bătrânețe, în natura și locurile care îi plăceau, dar nu a mai apucat pentru că a murit foarte tânăr.

Știați că…despre Mihai Eminescu

  • Ultimele poezii (VIAȚA ȘI STELE ÎN CER) ale lui Mihai Eminescu au fost găsite în buzunarul halatului său ponosit pe care îl purta când a murit, scrise într-un carnet
  • În copilăria sa, Mihai Eminescu (pe atunci Eminovici) obişnuia să îşi sperie tatăl într-un mod bizar. Mergea în pădure să prindă șerpi şi-i punea de vii în apropierea casei sale. Apoi îşi chema tatăl să vadă „ce pasăre a prins” şi stătea deoparte râzând când bărbatul dădea cu ochii de reptile 
  • Mihai Eminescu a urât mereu matematica
  • Una dintre pasiunile din copilărie ale cunoscutului poet au fost înotul și fotbalul

Fotbalul l-ar fi deprins de la Aron Pumnul, profesorul său din perioada adolescenţei, când era elev la Cernăuţi  Cea mai cunoscută fotografie a lui Mihai Eminescu a fost realizată în 1869, în Praga, în Piața Sf. Wenceslas. Pe atunci poetul avea 19 ani. 

Sursa poză: https://www.photographystudio.ro/cele-patru-fotografii-cunoscute-cu-mihai-eminescu/
  • Mihai Eminescu a fost profesor de germană între 1874-1875 la Institutul Academic din Iași. Pe lângă germană, Eminescu știa limbile: latină, greacă, italiană, franceză, turcă, spaniolă, albaneză și sârbă.
  • Cu oricine se întâlnea, Eminescu îl saluta cu „Trăiască naţia!”
  • A legat o prietenie strânsa cu Ion Creangă. Cei doi s-au cunoscut în perioada când Eminescu era revizor şcolar iar Creangă învațător.

Surse: www.libertatea.ro, www.adevărul.ro. www.romanianvoice.com

Alex Goța